Definiția unei analize a portofoliului

Analiza portofoliului este procesul de examinare a fiecărei investiții deținute într-un portofoliu și de evaluarea modului în care aceasta afectează performanța globală. Analiza portofoliului încearcă să determine varianța fiecărui titlu de valoare, beta-ul general al portofoliului, valoarea diversificării și alocarea activelor în cadrul portofoliului.

Analiza urmărește înțelegerea riscurilor asociate compoziției actuale a portofoliului și identificarea modalităților de atenuare a riscurilor identificate.

Documentele financiare într-un dosar de pe un birou.credit: maxuser / iStock / Getty Images

diversificarea

Teoria portofoliilor moderne se bazează pe diversificarea pentru a minimiza riscul individual de securitate într-un portofoliu. Ideea este că, prin deținerea unui număr mare de valori mobiliare diferite, securitatea individuală nu poate afecta serios performanța portofoliului, iar investitorul este lăsat doar cu un risc sistemic, ceea ce reprezintă riscul ca întregul sector sau piață să scadă. Este posibil să se acopere riscul sistemic, dar nu poate fi atenuat pe deplin fără a renunța la o parte semnificativă din profiturile potențiale.

Alocarea de active

Alocarea de active este a doua parte a reducerii riscului. Un investitor poate deține în portofoliu 200 de valori mobiliare diferite, dar dacă acestea sunt toate într-un singur sector, acesta va fi expus în mod serios riscului sistemic al sectorului individual.

Pentru a atenua riscul sistemic al unui sector, investitorii caută să aloce diferite porțiuni din portofoliul lor în diferite sectoare și clase de active. De exemplu, un portofoliu ar putea fi alcătuit din 10% din stocurile de cipuri albastre, 10% din acțiunile la mijlocul limitei, 10% din acțiunile cu capital mic, 10% din acțiunile internaționale, 10% din domeniul imobiliar, 10%, 10 la sută în obligațiuni de stat, 10 la sută în petrol și 10 la sută în numerar.

Prin alocarea de fonduri între diferitele clase de active, investitorul va avea o volatilitate mai mică cauzată de performanța variabilă a investițiilor în fiecare clasă.

Varianta individuală

După ce se determină alocarea și diversificarea activelor, se analizează varianța fiecărei garanții. Variația este rata la care valoarea unei investiții fluctuează în jurul unei medii. Cu cât variația este mai mare, cu atât este mai mare riscul asociat investiției.

beta

Folosind o variație a investiției, beta-ul său poate fi calculat. Beta este o măsură utilă a gradului de variație pentru o securitate individuală în comparație cu un portofoliu sau un benchmark existent. Beta investiției este o modalitate ușoară de a vedea dacă adăugarea garanției într-un portofoliu existent va reduce riscul asociat portofoliului sau va crește riscul.

Un beta mai mic decât unul va reduce riscul, în timp ce o beta mai mare decât una va crește riscul.

Utilizarea analizei portofoliului pentru a stabili un portofoliu

Diferitele instrumente utilizate în analiza portofoliului sunt utile numai în măsura în care pot ajuta un investitor să-și atingă obiectivele. Dacă o analiză constată că există o concentrație prea mare într-o anumită clasă de active sau o diversificare suficientă în cadrul unei clase de active, investitorul poate lua măsuri pentru a corecta situația, cu scopul final de a construi un portofoliu care optimizează rentabilitatea, reducând în același timp riscul.