Cuprins:
"Împingerea datoriei" este un termen financiar, care se referă la o metodă contabilă acceptată care transferă datoriile de la conturile societății-mamă la cele ale unei filiale. Se utilizează în mod normal atunci când o companie achiziționează alta.
Definiție
O reducere a datoriei este practica contabilă de a prelua datoria suportată de o societate-mamă în timpul achiziționării unei filiale și de a plasa acea datorie în registrele filialei sau "împingeți-o în jos". Această practică de tratare a datoriei din punct de vedere contabil poate oferi beneficii fiscale societății care plătește impozite. De asemenea, activele pot fi împinse din motive similare.
Acceptare
Motivul care stă la baza deprecierii datoriei (în plus față de beneficiile fiscale) este că activele și veniturile societății nou dobândite sunt ceea ce va plăti în mare parte pentru costurile de datorii care au fost preluate de societatea-mamă pentru a achiziționa sucursala. Conceptul de reducere a datoriei este confirmat de liniile directoare de contabilitate cunoscute ca Principalele Contabilitate Acceptate (GAAP), iar Comisia pentru Valorile Mobiliare și Bursele a emis reguli cu privire la motivul și momentul în care datoria ar trebui împinsă de la o societate-mamă la o filială. Cu toate acestea, standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) prezintă diferențe substanțiale cu GAAP în anumite domenii, inclusiv reducerea datoriei, ceea ce a dus la utilizarea unor metode alternative de contabilitate, în special de către companiile globale.
Variante și alternative
Metodele alternative de tratare a datoriilor din perspectiva contabilă includ: datoriile în oglindă, în cazul în care filiala plătește cheltuielile cu dobânzile către societatea-mamă care sunt mai mult sau mai puțin egale (sau "mirror") plățile datoriei pe care părintele o fac ca urmare a achiziției; raportarea combinată, în cazul în care este util în anumite jurisdicții să depună o rată combinată a celor două societăți; și opțiunea societății achiziționate care implică datoriile și costurile de achiziție, mai degrabă decât societatea-mamă (o variantă a acesteia este atunci când filiala își face datoria de a plăti și a înlocui datoria inițială a societății-mamă).