Cuprins:
Un contract de teren este un contract de achiziție imobiliară în care vânzătorul finanțează vânzarea fără asistență terță parte. Deși contractele de teren sunt legale în fiecare stat, preocupările legate de corectitudine apar atunci când vânzătorul se află într-o poziție dominantă de negociere deoarece cumpărătorul nu poate obține finanțare terță parte. Legea contractului funciar din Pennsylvania clarifică responsabilitățile atât ale cumpărătorilor, cât și ale vânzătorilor, precum și detaliile remediilor disponibile.
Cele elementare
În temeiul unui contract de teren, cumpărătorul este de acord să plătească tranșele și vânzătorul este de acord să renunțe la posesia bunului la cumpărător. Deși un contract de teren se aseamănă cu un contract de închiriere proprietate imobiliară, cumpărătorul de obicei își asumă mai multă responsabilitate decât un chiriaș - el trebuie, de obicei, să repare proprietatea pe propriile cheltuieli, de exemplu, și poate fi responsabil pentru asigurarea proprietarului și impozitele pe proprietate. Vânzătorul nu transferă titlul la cumpărător până la plata integrală a prețului de achiziție.
Obligațiile vânzătorului
Vânzătorul trebuie să păstreze titlul de proprietate comercializabil pe întreaga durată a contractului de teren. Titlul poate deveni necomercializabil dacă există o dispută legală credibilă cu privire la faptul dacă vânzătorul deține, de exemplu, proprietatea, de exemplu, sau dacă o delicvență are drept rezultat plasarea unui drept de proprietate pe proprietate. Cumpărătorul poate, de asemenea, solicita vânzătorului să furnizeze o declarație scrisă a ratelor plătite deja și suma rămasă de plătit. Vânzătorul trebuie să furnizeze cumpărătorului toate încasările fiscale și de asigurare și trebuie să furnizeze facturi și chitanțe de reparații dacă cumpărătorul este responsabil pentru repararea proprietății.
Mod implicit
Un cumpărător poate să nu plătească în două moduri principale - prin faptul că nu a efectuat plăți la timp și prin faptul că nu a efectuat eventualele reparații necesare. Vânzătorul trebuie să trimită o notificare scrisă prin poștă înregistrată sau certificată la ultima adresă cunoscută a cumpărătorului, solicitând cumpărătorului vindecarea neîndeplinirii obligațiilor și oferindu-i o perioadă de grație în care să facă acest lucru. În cazul în care rezultatul implicit din neplată, perioada de grație trebuie să fie de cel puțin 30 de zile. Dacă rezultă din nereușita, trebuie să fie de cel puțin 60 de zile.
Căi de atac
În cazul în care cumpărătorul nu își vindecă neplata până la sfârșitul perioadei de grație, vânzătorul poate solicita căi de atac contractuale împotriva cumpărătorului. Acestea se limitează la diferența dintre prețul de piață al proprietății și prețul contractului la momentul neîndeplinirii obligațiilor, precum și eventualele rate restante la momentul încheierii procesului. De asemenea, vânzătorul poate solicita rambursarea costului reparațiilor efectuate de vânzător, care au fost responsabilitatea cumpărătorului. Vânzătorul poate lua din nou în posesia proprietății, dar dacă nu face acest lucru, acesta nu poate recupera suma oricărei tranșe care urmează să fie achitată după expulzarea cumpărătorului.