Cuprins:
Ca și în numerar, instrumentele negociabile sunt utile pentru a efectua plăți pentru bunuri și servicii. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 4A din Codul comercial unic, care a fost adoptat de guvernul federal pentru a armoniza legea tranzacțiilor comerciale în toate statele, instrumentele negociabile diferă de numerar. Numerarul este mai lichid decât instrumentele negociabile, deoarece numerarul face tranzacțiile instantanee. Instrumentele de negociere sunt documente transferabile care garantează plățile în numerar fie la cerere, fie la un moment ulterior. Există trei tipuri de instrumente negociabile: bilet la ordin, cambie și cec. Articolele 3 și 4 ale UCC guvernează instrumentele negociabile. Legea explică cerințele pentru instrumentele negociabile și implicațiile lor juridice.
Caracteristicile instrumentelor negociabile
Persoana care emite un instrument negociabil este cunoscută ca producător, plătitor sau emitent, iar persoana care primește un instrument negociabil este cunoscută ca purtător sau beneficiar al plății. Instrumentele negociabile pot fi transferate liber de la o persoană la alta. De exemplu, un beneficiar care primește un cec poate să-l transfere oricui și să autorizeze să-l plătească. Transferul instrumentelor negociabile nu necesită formalități precum actul de transfer, taxa de înmatriculare sau de timbru. Instrumentele negociabile trebuie să fie în scris, care include scrierea de mână, tastarea sau imprimarea pe calculator. Suma, timpul de plată și beneficiarul plății menționate pe instrumentele negociabile trebuie să fie certe și specifice. Producătorul trebuie să semneze instrumentul negociabil pentru al face valabil.
Nota biletului
Biletul la ordin este un document scris în care producătorul promite să plătească o anumită sumă beneficiarului la cerere sau după o anumită perioadă de timp. Promisiunea producătorului de a plăti trebuie să fie necondiționată. Debitorii fac bilete la ordin pentru banii pe care îi datorează beneficiarilor. De exemplu, un certificat de depozit sau un CD este o notă la ordin în care instituția financiară promite să plătească o anumită sumă beneficiarului la o dată viitoare.
Poliță
O cambie implică trei părți: producător, debitor și beneficiar. Într-o cambie, producătorul îi ordonă debitorului să plătească suma îndatorată unei terțe părți sau beneficiarului, la cerere sau la o dată ulterioară. Producătorul cambiei nu promite să plătească. În plus, atât producătorul, cât și beneficiarul trebuie să accepte o cambie pentru a fi valabilă.
Verifica
Un cec, ca o cambie, implică trei părți: producător, bancă și beneficiar. Producătorul unui cec instruiește banca să plătească o anumită sumă unui beneficiar. Există trei tipuri de verificări: verificare deschisă, verificare negociabilă și verificare la purtător. O verificare deschisă permite beneficiarului să o plătească la bancomate. Un cec care nu este negociabil este creditat în contul bancar al beneficiarului și nu este transferabil. Un cec de la purtător se plătește oricărei persoane care o prezintă la banca contra plății.