Cuprins:
- Ce este un plan de împărțire a profitului?
- Ce este un 401k?
- Trebuie un angajator să distribuie toate profiturile prin plan?
- Ce se întâmplă dacă nu există profit?
Sistemul american de pensionare este adesea denumit scaun cu trei picioare, deoarece există trei părți la programe guvernamentale, cum ar fi securitatea socială, economiile private ale unui individ și beneficiile oricăror planuri care au fost sponsorizate de angajatorul (angajatorii) lor ca plan de partajare a profitului. Planurile de 401k pot fi stabilite ca planuri de împărțire a profitului.
Ce este un plan de împărțire a profitului?
Un plan de partajare a profitului este unul stabilit și menținut de un angajator pentru a asigura participarea la profiturile sale de către angajații sau beneficiarii săi; acesta este cel mai frecvent tip de plan de contribuții definite. Planul prevede o formulă predeterminată definită pentru alocarea contribuțiilor făcute în plan. Valoarea contribuției angajatorului poate fi determinată prin formula sau la discreția angajatorului în limitele mandatului federal. Cu toate acestea, contribuțiile nu trebuie să discrimineze în favoarea angajaților foarte compensați. Aceste planuri trebuie să includă contribuții recurente și substanțiale din profiturile angajatorului.
Ce este un 401k?
A 401k este un tip de plan de partajare a profitului, care este, de asemenea, calificat conform Codului de venituri interne. Într-un plan de 401k, fiecare participant are propriul cont și, în general, își selectează vehiculele de investiții. Contribuțiile angajatorului sunt considerate compensații amânate și nu sunt incluse în venitul impozabil al participantului în anul în care acesta este contribuit la plan.
Trebuie un angajator să distribuie toate profiturile prin plan?
Deși planurile trebuie să conțină contribuții recurente și substanțiale din profiturile angajatorului, angajatorul nu este obligat să-și distribuie toate profiturile prin intermediul planului. Deoarece sistemul de planuri de pensii calificat este unul voluntar, în care angajatorii pot sau nu pot oferi aceste beneficii angajaților lor, niciun angajator nu ar participa la sistem dacă ar fi obligat să distribuie toate profiturile la planurile lor de partajare a profitului. Congresul urmărește să obțină un echilibru între reglementare și lege în acest domeniu, încurajând angajatorii să ofere aceste planuri, punând în același timp suficiente legi și reglementări pentru a proteja participanții și beneficiarii.
Ce se întâmplă dacă nu există profit?
Secțiunea 401 (a) (27) din Codul privind veniturile interne explică faptul că nu se impune ca contribuțiile să se bazeze pe profitul angajatorului, fie acesta curent sau acumulat. Acest lucru oferă angajatorului posibilitatea de a împărți cu angajații profiturile sale, dar banii pot fi totuși contribuiți la plan în cazul în care nu există profituri.