Cuprins:
Atât CAPM cât și DDM sunt metode de analiză a portofoliilor de valori mobiliare. În mod specific, ele sunt utilizate pentru a estima valoarea titlurilor de valoare atunci când evaluează un preț. Cu toate acestea, ambele diferă în termeni de utilizare. CAPM se axează în principal pe evaluarea unui portofoliu întreg prin evaluarea riscurilor și randamentelor, în timp ce DDM se axează exclusiv pe evaluarea obligațiunilor producătoare de dividende.
CAPM
CAPM, care reprezintă modelul de stabilire a prețului activelor de capital, împarte un portofoliu de investitori în două grupuri. Primul grup constă într-un activ unic, fără risc, iar cel de-al doilea grup constă dintr-un portofoliu de active riscante. Acesta din urmă este numit portofoliul tangent. Se presupune, de asemenea, că toți investitorii dețin același portofoliu tangent. Gradul de risc al fiecărui activ din portofoliul tangent este echivalent cu co-variabilitatea portofoliului de piață. Atunci când aceste două grupuri de active sunt combinate, portofoliul de frontieră este creat. În plus, există două tipuri de riscuri: riscul sistematic, care nu poate fi diversificat, și riscul nesistematic, care poate fi diversificat prin deținerea portofoliului de frontieră. Acesta este principalul avantaj al CAPM: consideră că există doar un risc sistematic, adică riscurile asociate numai cu piața în cauză.
Dezavantaje ale CAPM
CAPM implică mai multe dezavantaje. Unul dintre acestea este atribuirea valorilor rata de rentabilitate a activului fără risc, rata de rentabilitate a portofoliului tangent, precum și primele de risc. Activele fără risc sunt adesea sub formă de obligațiuni de stat, facturi sau note, care se presupune adesea că prezintă un risc foarte scăzut. Randamentul acestor titluri se modifică în mod constant, pe măsură ce se apropie de maturitate. În plus, randamentul activelor riscante, cum ar fi stocurile, poate fi negativ dacă scăderea prețurilor acțiunilor depășește randamentul dividendelor. Primele de risc variază și în funcție de timp. Prin urmare, natura dinamică a pieței are un dezavantaj în ceea ce privește caracterul static al CAPM.
DDM
DDM reprezintă modelul de reducere a dividendelor. Este mult mai puțin complex decât CAPM, deoarece se concentrează doar pe stocuri, nu pe întregul portofoliu de investiții. În mod specific, acesta se concentrează numai pe stocurile care plătesc dividende, care tind să fie derivate din companii stabile și profitabile, cum ar fi chipsuri albastre. Utilizează definiția valorii stocului ca dividendă curentă pe acțiune, împărțită la rata de actualizare minus rata de creștere a dividendului. Prin urmare, utilizează atât percepția investitorilor, cât și datele de piață pentru determinarea valorii stocului. Modelul DDM oferă astfel capacitatea de a factoriza așteptările investitorilor, folosind o selecție foarte simplă a intrărilor și variabilelor.
Dezavantaje ale DDM
Modelul DDM are mai multe dezavantaje. Principalul dezavantaj este că evaluările stocurilor pot fi extrem de sensibile la micile modificări ale intrărilor. O ușoară modificare a ratei de actualizare a investitorilor poate influența în mare măsură valoarea unei garanții. În plus, investitorii se pot baza mai mult pe model ca instrument de evaluare atunci când este încă un punct de vedere tehnic un estimator în sensul său purist.